Home arrow Articole arrow Iluzii 2

  • HU
  • RO
  • EN
Home
Ce este Reiki?
Principiile Reiki
Gradele Reiki
Despre tratamente
Despre cursuri
Tabere
Articole

Sfatul zilei
Pentru Ochi si Suflet
Noutati
Carti recomandate
Forum
Cartea de oaspeti
Cautare
Galerie foto
Contacte
Linkuri

   
PDF Imprimare E-mail
  „A fi singurul ganditor intr-o lume este a gandi gandul tau sau al ei?”



Se spune ca Bertrand Russell ar fi tinut o conferinta, in care a explicat auditoriului cum globul pamantesc orbiteaza in jurul Soarelui si cum acesta din urma se roteste in jurul centrului galaxiei. La sfarsitul prezentarii, o batranica ar fi venit la el si l-ar fi apostrofat: „Tot ce ai spus aici sunt minciuni, tinere. Toata lumea stie ca Pamantul e plat ca o farfurie si se sprijina pe spinarea unei broaste testoase.” Condescendent, Russell ar fi intrebat-o pe batranica pe ce se sprijina acea broasca testoasa. „Esti foarte destept, tinere – nu s-ar fi lasat batranica – dar sunt broaste testoase una peste alta!”

In viata acelei batrane nu era loc pentru un Pamant sferic. Totusi, viata ei se desfasura fara nici un fel de probleme, iar tot ceea ce se intampla avea explicatii perfect acceptabil in sistemul Pamantului plat. Realitatea ei diferea substantial dintr-un anumit punct de vedere de ceea ce majoritatea oamenilor considera azi a fi un fapt de necontestat al realitatii.

Exista o realitatea imuabila, un punct de reper universal valabil?

La ora actuala exista cel putin doua religii care sustin ca aceia care nu fac parte din ele vor ajunge in Iad. Si, atata vreme cat nu exista un om care sa apartina mai mult decat unei religii, ar insemna ca vom sfarsi cu totii in Iad.
Sau nu?

E posibil, oare, sa existe o infinitate de realitati, simultan valabile?

Se considera, de multe ori, ca majoritatea dicteaza ceea ce este valabil. Cu alte cuvinte, realitatea acceptata de majoritatea este universal valabila. Ne lovim aici de 3 probleme. Prima, este temporala: realitatea acceptata de majoritate a oscilat semnificativ de-a lungul epocilor istorice, iar un lucru considerat azi de la sine inteles ne-ar fi putut aduce pe rug acum 500 de ani. A doua problema este una spatiala: realitatea acceptata difera de la o zona geografica la alta: un lucru acceptat ca fiind firesc intr-un loc, ne poate aduce in fata justitiei in altul. In fine, a treia problema este data de o gluma din lumea stiintei: o teorie este considerata de necontestat pana cand apare un om care nu cunoaste acel lucru si demonstreaza contrariul.

Daca dintr-un milion de masini doar una se defecteaza, se poate spune ca e un model bun. Dar pentru cel care a intrat in posesia masinii defecte, faptul ca 999.999 de clienti sunt multumiti va reprezenta doar praf in ochi.

Un alt indicator des folosit pentru exprimarea realitatii este media aritmetica. Distractiv este ca am auzit chiar statisticieni spunand ca acesta este cel mai mincinos indicator. Un om sta la +150 de grade Celsius, altul la -120 de grade Celsius. In medie le-a fost bine, la +15 grade, dar, de fapt, primul a ars, iar al doilea a inghetat.
Odihneasca-se in pace amandoi!

Sa revenim la exemplul cu Russell si cu batranica. Ca observatori exteriori, putem spune ca amandoi erau parte a aceleiasi realitati. Dar o percepeau la fel? si, daca nu o percepeau la fel, mai era ea aceeasi realitate?

Principiul incertitudinii din mecanica cuantica sustine ca nu poti cunoaste simultan pozitia si viteza unei particule. Daca ii stabilesti pozitia, nu ii poti determina viteza. Daca ii determini viteza, nu ii poti stabili pozitia exacta. Particula se afla, mereu, undeva si are, mereu, o viteza. Aceasta o putem numi ca fiind realitatea. Dar, atata vreme cat nu o putem cunoaste in totalitatea ei, mai este ea o realitate universal valabila?

Putem spune ca realitatea e aceea pe care o vedem. Primul obstacol de care ne izbim aici este tocmai subiectivitatea acestui organ de simt, subiectivitate demonstrata printr-o serie de teste. In al doilea rand, exista multe lucruri pe care nu le putem vedea, curentul electric si razele ultraviolete fiind doar doua exemple in acest sens. Si, nu in ultimul rand, sunt lucruri pe care refuzam sa le acceptam, chiar daca le vedem, iar exemplul elocvent in acest sens il reprezinta povestea cu copilul care, vazand la Gradina Zoologica o girafa, s-a uitat serios la mama lui si a spus: „Un asemenea animal nu exista!”

Putem cauta sa mergem dincolo de organele noastre de simt si sa ne raportam la ratiune sau la ceea ce e denumit „regula bunului simt”. Ca si tehnica majoritatii si cea a mediei aritmetice, aceasta metoda are avantajul de a limita riscul caderii intr-o extrema sau alta. Cu toate acestea, lipsurile ei sunt destul de mari. Sa luam de exemplu problema urmatoare: „Un BMW porneste la ora 6:30 din directia Cluj catre Turda, mergand cu viteza constanta de 80 km/h. Zece minute mai tarziu, o Dacie porneste din Turda catre Cluj, cu o viteza de 50 km/h. Stiind ca distanta dintre Cluj si Turda este de 30 km, sa se calculeze ce diferenta de varsta este intre soferii celor doua masini.” Cu alte cuvinte, rezultatele obtinute prin intermediul ratiunii depind de ipotezele de la care se porneste.

Un alt mod de apreciere al realitatii poate fi legat de intuitie, de ceea ce simtim. Dar aici imi vine si mai greu sa cred ca putem gasi un numitor comun, atata vreme cat fiecare om interactioneaza diferit cu mediul in care traieste, percepandu-l intr-un mod personal.

Si atunci, unde este realitatea?

Exista, oare, o infinitate de realitati?

Sau exista o „realitate absoluta”, dincolo de aceste realitati subiective? O realitate a unui bine absolut, a unui adevar absolut?

Se poate considera ca tocmai existenta acestei infinitati de realitati subiective constituie ceva ce putem numi realitatea obiectiva. In acest caz, ar aparea doua variante:
Prima ar fi ca nu putem trece dincolo de realitatea noastra subiectiva. Asta ar insemna ca nu putem percepe realitatea obiectiva, caz in care existenta ei este irelevanta, ca in cazul batranei si a Pamantului.
In al doilea caz, putem transcede realitatea noastra subiectiva pentru a ajunge la cea obiectiva. Dar asta nu ar insemna ca realitatea obiectiva a devenit realitatea noastra subiectiva? Sau, cum se intreba Noica: „A fi singurul ganditor intr-o lume este a gandi gandul tau sau al ei?”
 
 
Copyright © www.reikitraditional.ro