Home arrow Tabere arrow Tarnita 2006

  • HU
  • RO
  • EN
Home
Ce este Reiki?
Principiile Reiki
Gradele Reiki
Despre tratamente
Despre cursuri
Tabere
Articole

Sfatul zilei
Pentru Ochi si Suflet
Noutati
Carti recomandate
Forum
Cartea de oaspeti
Cautare
Galerie foto
Contacte
Linkuri

   
PDF Imprimare E-mail
  "In vaduri ape repezi curg
Si-n tarnita se aduna
Si fagi in umedul amurg
Doinesc a voie buna."



Si iata ca a venit sambata mult asteptata, in care pasii ne-au purtat din nou spre taramul de basm al Taberei de Reiki...

Locatia: lacul Tarnita
Cazare: vile
Participanti: 20 de practicanti Reiki
Perioada: 22 iulie 2006 – 29 iulie 2006

Veniti din nou din diferite colturi ale tarii, toti asteptam cu infrigurare momentul revederii. Oare va fi la fel? Oare ne vom simti straini? Oare...? Dar temerile nu-si aveau rostul; parca doua sau trei zile trecusera de cand nu ne mai vazuseram, desi un an intreg isi cernuse clepsidra zilelor peste noi

 
 
 

Sâmbătă - ziua 1

A fost odata ca niciodata...

Prima zi a inceput ca si aceea din urma cu un an: impartirea camerelor si a activitatilor administrative, conturarea programului, aparitia Comorilor, a Gunoiului, a Laboratorului si a Barometrului, scrierea scrisorilor, primirea insignelor. Pentru participantii din anul precedent, aceasta a constituit o placuta aducere aminte, in timp ce nou-venitii au simtit fiorul emotiilor intalnirii cu lucruri despre care doar auzisera.

 
 
 
 

Duminica - ziua a 2-a

Doar azi nu voi fi nervos...

Program:
08.00 – gimnastica de inviorare
09.00
mic dejun
10.00
Reiki
14.00
pranz
15.00 – program liber
20.00
cina
21.00 – dezbaterea de seara

...Si iata ca a inceput! Cu gimnastica de dimineata, in timpul careia am avut surpriza sa vedem cum persoane care in urma cu un an se ajutau de carje, zburdau acum pline de putere si forta. Si dupa minute bune de scartaituri, pocnete, trosnete si vaicareli, a venit si vremea bucatelor.

Avertizati de anul trecut, am incercat cu totii sa fim mai temperati la masa, dar priceperea bucatarilor si, mai ales, a bucatareselor, a facut ca acest lucru sa fie greu de respectat. Mancaruri demne de curtile imparatesti si-au facut loc pe mesele noastre, imbiindu-ne cu prezentarea lor cocheta, cu mirosul innebunitor si cu gustul lor dumnezeiesc. Dar, din fericire, am supravietuit acestor incercari...

Am inceput apoi sa facem Reiki, sub auspiciile primului principiu: Doar azi nu voi fi nervos. Dar cum, Doamne iarta-ma, ar fi putut cineva sa fie nervos cand era imbaiat in blanda energie Reiki, care se purta prin sala de la o mana la alta, intre "doftori" si "pacienti"? Nu numai ca nimeni nu a fost nervos, dar unii au inceput chiar sa toarca, precum pisicile asezate iarna la gura sobei.

Doar dupa masa de pranz s-au semnalat oaresce nereguli, cand un pescar s-a cam imbufnat considerand ca persoana careia ii daduse gazduire in barca sa i-a purtat ghinion la prins pesti. Deh, de-ale pescarilor... Dar restul norodului s-a distrat, imbaindu-se, facand mici excursii, adunand ciuperci, fotografiind, povestind, jucand tenis de masa, citind sau, pur si simplu, odihnindu-se.

Mai spre seara, am decantat cele bune de cele rele, la gura sobei inimilor noastre inflacarate si ascultand povesti cu pietre pretioase. Iar apoi a venit vremea odihnei.

 
 
 

Luni - ziua a 3-a

Doar azi nu voi fi nervos si nu ma voi ingrijora...

Program:
08.00 – gimnastica de inviorare
09.00
mic dejun
10.00
Reiki
14.00
pranz
15.00 – meditatie in natura
20.00
cina
21.00 – dezbaterea de seara

De dimineata am luat-o de la capat, cu gimnastica, mic dejun si Reiki, pana cand a sunat de pranz si a fost vremea sa ne bucuram fiintele de bucatele alese. Dar tot a fost vreme si de un ping-pong inainte, mai ales ca printre noi se afla acum un bun cunoscator in tainele acestui sport, care a avut bunavointa sa isi deschida sacul cu trucuri in fata amatorilor.

Iar apoi, dupa masa de pranz, a venit vremea sa ne retragem in sanul naturii si sa ne abandonam ei, intr-o meditatie pentru curatirea sufletului. Natura ne-a asteptat din anul dinainte cu lacul, padurea, florile, ciupercile, pasarile si gazele ei, toate dornice sa ne invete adevaruri de mult uitate. Si tot acolo a fost si stejarul cel plin de povesti, care si-a asteptat prietena sa vina iar la el pentru a o imbratisa. Si am auzit noua poveste a stejarului, una trista de aceasta data, poveste pe care am asteptat-o cu totii cu sufletul la gura, indata dupa ce s-au stins ultimele cuvinte din povestile pietrelor pretioase.

 
 
 

Iar apoi, au inceput bancurile...

Marti - ziua a 4-a
Doar azi nu voi fi nervos, nu ma voi ingrijora si ma va cuprinde sentimentul recunostintei...

Program:
08.00 – gimnastica de inviorare
09.00
mic dejun
10.00
Reiki
14.00
pranz
15.00 – jocuri de perceptie
20.00
cina
21.00 – dezbaterea de seara

Aceasta a fost ziua in care energia Reiki si-a aratat puterea de a linisti sufletele si de a le apropia. Caci o adevarata minune s-a produs cand un participant, aflat la o raspantie din care nu stia ce drum sa aleaga, a fost indrumat cu blandete si dragoste de catre o... floare. Iar noi ne-am bucurat cu totii ca ne-a primit alaturi de el si ne-a lasat sa ii aratam cat de mult il iubim.

Si dupa programul obisnuit au venit din nou bucate pregatite pentru zei, incununate de niste clatite pe care muritorii de rand nu ar trebui sa aiba voie sa le guste.

 
 
 

Iar apoi au venit jocurile. Ei, si-aici s-au dus pe apa sambetei toate principiile pe care, cu multa straduinta, am incercat sa le respectam. Sau oare tocmai ele ne-au oprit sa nu ne incaieram ca niste copii in fata blocului? Cine stie?
Pentru unii, jocurile si-au atins scopul. Pentru altii, nu. Frumusetea a constituit-o insa faptul ca pana si maestrul a cazut in "capcana" pe care cu grija le-o intinsese iubitilor lui discipoli. Deh, are si Reikiul simtul umorului...

Si am povestit cu totii mult in noapte - unii atat de mult incat au ramas pe dinafara patului celui dulce - caci ziua care urma era...

Miercuri - ziua a 5-a
Doar azi nu voi fi nervos, nu ma voi ingrijora, ma va cuprinde sentimentul recunostintei si voi lucra cu severitate asupra mea...

Program:
08.00 – gimnastica de inviorare
09.00
mic dejun
10.00
Reiki
14.00
pranz
15.00 – program liber
20.00
cina
21.00 – dezbaterea de seara

Aceasta a fost Ziua tacerii. Si pentru a o respecta, nu o vom irosi in vorbe neindemanatice. Vom spune doar ca fiecare s-a straduit sa o respecte pe cat a putut si ca, la sfarsitul ei, ne-a asteptat o surpriza: ni s-a alaturat si al douazecilea participant, pe care cu mult drag si multa nerabdare l-am asteptat.

 
 
 

Joi - ziua a 6-a

Doar azi nu voi fi nervos, nu ma voi ingrijora, ma va cuprinde sentimentul recunostintei, voi lucra cu severitate asupra mea si imi voi iubi semenii...

Program:
08.00 – gimnastica de inviorare
09.00
mic dejun
10.00
Reiki
14.00
pranz
15.00 – excursie
20.00
cina
21.00 – dezbaterea de seara

In ziua aceasta am incercat noi tehnici Reiki si totul a mers struna. Doar pescarul din povestea noastra a fost iarasi carcotas caci, in dorinta de a pregati cat mai bine bucatele pentru masa, a pierdut o ora de pescuit in care ar fi putut prinde, auzi dumneata, 45 de pesti! De-ale pescarilor, ce mai...

 
 
 

Apoi a venit excursia, in care toti am asteptat cu nerabdare sa ne masuram din nou fortele la tir cu arcul. Mai frate, sa vezi acolo Robin Hood si Wilhelm Tell! Atata doar ca femeile au cam luat crema, reducandu-i pe barbati la tacere. Sau or fi fost barbatii cavaleri? Hm, fiecare spune dupa cum ii convine...

Dar spectacolul a venit la intoarcere cand, oprindu-ne la un izvor, am pornit un dans ad-hoc in mijlocul drumului, spre spaima soferilor care nu stiau de la care balamuc scapaseram! Norocul nostru ca nu aveau semnal la telefon, caci altminteri MISA 2 ne ramanea numele...

Dar acesta a fost doar preludiul, caci seara a fost motiv de chef si de distractie, desi multi au preferat sa isi conserve fortele pentru marele final din ultima seara.

 
 
 

Vineri - ziua a 7-a

Doar azi nu voi fi nervos, nu ma voi ingrijora, ma va cuprinde sentimentul recunostintei, voi lucra cu severitate asupra mea si imi voi iubi semenii...

Program:
08.00 – gimnastica de inviorare
09.00
mic dejun
10.00
Reiki
14.00
pranz
15.00 – exercitii de creatie
20.00
cina
21.00 – dezbaterea de seara

Tot programul a mers bine in ziua aceasta, pana cand bucatarii, din exces de zel, ne-au adus niste platouri incarcate cu piersici mari, frumoase si zemoase, care ne-au facut sa lasam balta Reikiul si toata devenirea noastra spirituala.

A venit apoi dupa-amiaza, cu exercitiile de creatie si, apoi, seara focului de tabara. Un cenaclu plin de vedete, in care am vazut opere in cele mai diverse domenii: aranjamente in natura, desene, poezii, cantece, eseuri, discursuri, decupaje de hartie, papusi, pergamente in 3 limbi cu citate din Biblie, infrumusetarea unor opere din anul precedent, expozitie de fotografii... O seara magica, intr-adevar. Dar a carei magie era abia la inceput.

 
 
 

Caci a urmat cercul de lumina, cu imbratisarile sale pline de iubire. Si, cum orice poveste frumoasa se incheie cu unirea destinelor printului si a printesei, intocmai la fel s-a incheiat si aceasta poveste de la Tarnita: cu un inel de logodna, ascuns intr-un tort pe care abia il puteam vedea printre lacrimile de bucurie care ne umplusera ochii. In acele clipe, precum a spus pescarul din povestea noastra, la Tarnita - sub dulcea obladuire a crucii luminoase - s-a adunat spiritualitatea omenirii pentru a ne face mai buni, mai calzi, mai iubitori.

Si a urmat veselie si voie buna, cantec si joc stropite cu bauturi alese, dansuri cu matura si tangouri care au aratat ca, atunci cand 2 oameni se iubesc, nu conteaza sexul. Si a mai fost si un spectacol de striptease... dar acestea sunt povesti pentru adulti, iara nu dintr-acelea care se spun la aste sezatori. Si-am petrecut tarziu, in noapte si sufletele noastre poate mai petrec si acum daca nu s-or fi oprit.

 
 
 

Sambata - ziua a 8-a

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa...

Toate lucrurile frumoase au un sfarsit. Un sfarsit prozaic (curatenia), unul de suflet (ultima baie in lac) si unul de aducere aminte (poza de grup). Ultimele imbratisari, ultimele multumiri... iar apoi am plecat cu totii inapoi, sa impartasim in lume invatatura adunata pe malul celui lac. Si poate ca inca nu se va fi asezat ultimul fir de praf de pe urma masinilor noastre cand va fi venit vremea sa ne reintoarcem, ca sa ne umplem mai departe cupa sufletelor.

 
 
 
 
 
Copyright © www.reikitraditional.ro